Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player

 
  • ISTORIC
  • PARTICIPANŢI
  • OBICEIURI
  • ALBUM FOTO

Festivalul de Datini şi Obiceiuri a debutat în anul 1968.
În judeţul Neamţ s-au păstrat cele mai multe şi cele mai vechi forme ale ritualurilor precreştine. În mediul rural, ele reprezintă un element de stabilitate şi continuitate, promovat şi practicat ca un semn distinctiv al locului. În acest teritoriu al judeţului se mai păstreaza încă nealterată amprenta de patriarhalitate şi oralitate arhaică.
Principalele tipuri de formaţii care participă la festival sunt: Jianu, Bujor, Haiducii din Carpaţi, Coroi - piese de teatru de inspiraţie haiducească, care se joacă şi în zilele noastre în localităţi ca: Pipirig, Petricani, Bălţăteşti, Tarcău, Dobreni, Grumăzeşti, Răuceşti.
- Căderea Plevnei, Încheierea Păcii, Predarea lui Osman Paşa - spectacole de teatru de inspiraţie istorică care se mai joacă în localităţile: Borca, Văratec, Vânători, Agapia, Urecheni, Târpeşti.
- Jocul mascaţilor, caracterizat prin originalitatea mişcării şi ineditul, costumului-mască se joacă în comunele Răuceşti şi Valea Ursului.
- Jocul căiuţilor, al căror strămoş ne duce cu gândul departe, la căluşul oltenesc, se bucură în localităţile judeţului de un interes apreciabil. Formaţii de căiuţi găsim la: Borleşti, Bârgăoani, Mărgineni, Zăneşti, Ion Creangă, Urecheni, Tazlău, Costişa. Se diferentiază jocul şi melodia de la o localitate la alta.
- Jocul caprei este cel mai vechi şi mai răspândit dintre jocurile cu măşti, ţinând de sărbătorile de iarnă. Cele mai vestite capre din judeţul Neamţ se întâlnesc la Bahna (capra cu scaieţi), Bicazu Ardelean, Toşorog (capra clămpănitoare), Dămuc (capra cu iezi), Hangu (capra cu tacsim), Timişeşti (capra mută). Într-o manieră asemănătoare se desfăşoară Jocul Cerbului, în localităţi ca: Grinţieş, Ceahlău, Ion Creangă şi în majoritatea localităţilor de pe Valea Siretului.
- Arnăuţii, urmaşi ai jandarmilor fanarioţi, se întâlnesc în localităţile: Agapia, Bălţăteşti, Urecheni, Petricani, Văratec, Timişeşti, Valea Seacă.
- Jocul ursului îl întâlnim în localităţile: Gârcina, Pipirig, Târpeşti, Tarcău, Girov, Brusturi-Drăgăneşti, Piatra Şoimului, Hangu.

Formaţia de CĂIUŢI din Almaş - Neamţ




Formaţia de căiuţi a Şcolii cu clasele I-VIII Gârcina, structura Almaş, a participat pentru a doua oară la Festivalul de Datini şi Obiceiuri de la Piatra Neamţ. Coordonatorul acesteia, învăţătorul Constantin Nechita, crede că şcoala trebuie să fie primul factor care să păstreze şi să cultive interesul pentru cunoaşterea şi transmiterea tradiţiilor şi obiceiurilor populare generaţiilor următoare.
Dacă în Valea Gârcinei şi Almaşului, mersul cu uratul, dansul caprei, colinda şi dansul ursului s-au practicat în fiecare sfârşit de an, dansul căiuţilor a fost uitat pentru o perioadă. În anul 2005, la propunerea unor tineri din satul Almaş, Constantin Nechita a reînfiinţat formaţia Căiuţii. La confecţionarea cailor s-au folosit materiale de artizanat (cergi ţesute de femei din Almaş), capul fiind lucrat din lemn şi ornat cu materiale viu colorate.

Ansamblul de datini şi obiceiuri de iarnă CODRULEŢUL din Vorona - Botoşani



Vorona
Ansamblul de datini şi obiceiuri Codruleţul a fost înfinţat în 1977 şi reprezintă una dintre cele mai importante formaţii folclorice ţărăneşti din Moldova care valorifică străvechile datini şi obiceiuri tradiţionale româneşti, practicate în timpul sărbătorilor de iarnă. Ansamblul Codruleţul, coordonat de prof. Aurel Ştefan, a fost invitat la Parlamentul European dar şi la manifestări prestigioase precum Cerbul de Aur de la Braşov, în 2002, sau Carnavalul de la Veneţia, în 2008. Bogata viaţă etnofolclorică a localităţii botoşănene este pusă în valoare şi de fanfara Codrii Voronei, participantă în cadrul pavilionului României la Expoziţia Mondială 2000 de la Hanovra - Germania.

Formaţia CAPRA BĂTRÂNĂ ŞI URŞII din Răuceşti - Neamţ


Datinile şi obiceiurile cu caracter ludic sunt, încă, extrem de bine reprezentate Răuceştiîn folclorul din satul Oglinzi, comuna Răuceşti. Analizate prin prisma fenomenului folcloric, alaiurile de datini şi obicieuri din satul Oglinzi, dovedesc o vechime ce se pierde în primele manifestări rituale caracterizate prin sincretismul expresiei – joc, text, cântec.
Ceea ce este de remarcat, ca o caracteristică definitorie a acestor manifestări în satul Oglinzi, este larga lor răspândire şi buna conservare a materialului folcloric. Acest lucru dovedeşte că fenomenul de creaţie a funcţionat şi probabil funcţionează şi în prezent. Aşa se poate explica existenţa diverselor tipuri de capră - capră tânără, capră bătrână. Mesajul ritual iniţial rămâne acelaşi, schimbându-se doar forma de transpunere artistică. Jocul caprei de Anul Nou comportă anumite particularităţi : Capra bătrână din Oglinzi este formată din tineri cu măşti de moşnegi care strigă la capră şi este originală prin folosirea cârjelor contorsionate.
Formaţia din Răuceşti este coordonată de profesorul Gheorghe Smău.

Formaţia folclorică IZVORUL IZEI din Săcel - Maramureş

 

Izvorul IzeiFormaţia folclorică de datini şi obiceiuri Izvorul Izei a Căminului Cultural din Săcel a fost înfiinţată în anul 1974 şi este coordonată de prof. Vasile Grad. A participat la numeroase festivaluri, serbări şi concursuri judeţene şi naţionale iar în 1991 a fost invitată să participe la Festivalul din Aubel –Belgia. Formaţia are şi un repertoriu religios, cu care a participat la diferite hramuri şi pelerinaje. Are, de asemenea, înregistrări şi apariţii la radio şi TV cu repertoriu de cântece populare vechi, de cătănie şi înstrăinare, cântece de voie bună dar şi obiceiuri şi tradiţii populare de nuntă, şezătoare, botejune, plecare în cătănie, clacă, rupt de sterpe la oi. Costumaţia pe care o îmbracă este autentică, veche de peste o sută de ani şi este confecţionată din fire şi fibre naturale.

 

Formaţia de obiceiuri şi tradiţii populare DRUMUL BALTAGULUI din BORCA - Neamţ


Jocul caprei şi mascaţii din Borca, obicei vechi de sute de ani, reprezintă un dans alBorca binelui şi răului, al spiritului, totul îmbinându-se într-un cerc, din care răul încearcă să evadeze spre lumea exterioară. Personajele par a fi stranii, ciudate, coborâte dintr-o lume fantastică, ireală. Pe fondul sonor al zurgălăilor, buciumului, ţignalelor, tobelor, fluierelor, se strigă, se cântă, se râde, se plânge, interzicând, astfel, evadarea răului în lumea reală. Din formaţie fac parte personaje frumoase, hazlii, sau personaje zdrenţuroase, groteşti : Căpitanul, Turcul, Irodul, Caprele, Ţapii, Fluieraşul, Mareşalii sau Ţiganii, Măndiţele, Fanarioţii, Moşneagul, Baba, Dracul, Moartea. În ultimii ani, formaţia a participat la numeroase festivaluri şi concursuri din ţară, de fiecare dată evidenţiindu-se prin originalitatea jocului, a costumaţiilor, a măştilor şi a accesoriilor. În 2008, formaţia coordonată de Ionel Alămîe a fost selectată să reprezinte România la Carnavalul de la Veneţia.

Ansamblul de dansatori CHIPĂRUŞUL din Nereju - Vrancea



Vrancea, Nereju - Chipărusul
Chipăruşul
este un impresionant dans funerar cu măşti care a păstrat, alături de alte jocuri cu măşti cunoscute – Paltin, Naruja, Spulber - , dansurile ritualice ancestrale. Chipăruşul se joacă în special în zona comunei Nereju din Munţii Vrancei. Prin muzică şi mişcări, dansatorii intrau într-un fel de transă, invocând spiritele morţilor. Astăzi, dansul are loc doar la privegherea persoanelor în vârsta. Pe lângă relaţia specială cu cel decedat, prin componentele sale, Chipăruşul are o formă spectaculoasă. Deşi elementele sale se regăsesc şi în alte obiceiuri din ţară, Chipăruşul, aşa cum se practică în Vrancea, este original în totalitate.

 

Ansamblul folcloric MIORIŢA din comuna Piatra Şoimului - Neamţ



În 1972, la iniţiativa unui fiu al satului, Marian Gheorghe, lua fiinţă la Piatra Şoimului,Piatra Şoimului o fomaţie de 19 fluieraşi. După 1989, sub coordonarea profesorului Gheorghe Tabarnac, formaţia a fost mărită, devenind ulterior Ansamblul folcloric Mioriţa, cu secţiuni de fluieraşi, dansuri populare, solişti vocali şi instrumentali. Formaţia a participat la diverse festivaluri şi serbări – Ziua Războienilor, Pădurea de Argint de la Văratec, Festivalul de Datini şi Obiceiuri de la Piatra Neamţ dar şi la un schimb intercultural cu Republica Moldova. În prezent, ansamblul numără 40 de membri, între care 15 sunt copii, aceştia reprezentând garanţia continuităţii şi promovării tradiţiilor folclorice în comună.

 

CEATA URŞILOR din Asău - Bacău



AsăuOriginea jocului ursului la Asău se pierde mult în timp. În anii ‘60, Gavrilă Nicodim organizator cunoscut al cetei de urşi, a adus pentru întâia dată, bătaia cu două ciocănele la o tobă mai mare, obicei copiat de la nişte prieteni din Dărmăneşti. Bătaia ritmică, specifică Asăului, este creaţia lui, rămânând unică şi reprezentativă. Gavrilă Nicodim a strâns pentru prima dată mai multe piei de urs – opt – şi a avut ideea jocului ursului pe par, joc moştenit şi azi de asăuani, devenit specific comunei. În prezent, fiul acestuia, Daniel Nicodim, încearcă să ducă mai departe tradiţia moştenită de la tatăl său, ajungând să strângă un număr impresionant de oameni – 60. Ceata urşilor de la Asău participă acum la fiecare festival important de datini şi obicieuri româneşti.

 

Formaţia de urători SUMĂNARII din Trifeşti - Neamţ



Formaţia de urători Sumănarii s-a înfiinţat în anii ’60. În prezent, numără 11 urători Trifeşti(sumănari), dar în trecut formaţia a avut şi 30 de membri. Sumănăritul este un meşteşug artistic tradiţional tipic românesc, care a cunoscut o dezvoltare mare în Evul Mediu, în Banat, Transilvania, Moldova şi Nordul Olteniei. În Moldova se disting trei categorii de sumane: sumănaş purtat toamna şi primăvara, genuncher purtat toamna târziu şi suman lung purtat deasupra cojocului scurt iarna. Sumanele se făceau pentru lucru şi pentru zile de sărbătoare. Cele pentru lucru au un croi simplu fără decoraţiuni, cele de sărbătoare fiind făcute din lână subţire, croiala cu clini dubli şi decoraţie bogată prin aplicaţie de şnururi negre şi broderie.

Alaiul de datini şi obiceiuri TAŞCA - Neamţ







Alaiul de Datini şi Obicieuri al Căminului Cultural Taşca, coordonat de Daniel Grasu, cuprinde măşti reprezentative pentru zona Văii Bistriţei. Formaţia a venit la Festivalul de Datini şi Obicieuri de la Piatra Neamţ cu jocul caprei şi al ursului dar şi cu urături specifice locului, toate reunite sub tema De la cei bătrâni lăsat.

 

MĂŞTI

Măştile reînvie, la intervale regulate, miturile ce vor să explice originea obiceiurilor de zi cu zi, îndeplinind, totodată, o funcţie socială. Ceremoniile cu măşti sunt adevărate cosmogonii ce regenerează timpul şi spaţiul. Măştile se folosesc pentru a simboliza confruntarea dintre spiritele bune şi cele rele. Obiceiul mascării este specific perioadelor de renovare a timpului calendaristic. În noaptea de Anul Nou, la ritualurile de trecere dintre ani participă şi personaje care au puterea de a îndepărta răul: capra, ursul sau căiuţii. Masca transformă trupul celui care o poartă, care-şi păstrează individualitatea şi care, slujindu-se de ea ca de un suport viu şi însufleţit, întruchipează altă fiinţă.
Pentru măşti sunt îmbinate materiale dintre cele mai neobişnuite: ţesături, lemn, coarne de animale, piele netăbăcită de oaie, capră, urs, podoabe – mărgele, clopoţei, beteală, oglinzi, franjuri, pene.
În jocul cu măşti, zgomotele create cu biciul, clopoţeii sau buhaiul au puterea  de a îndepărta răul din casa şi viaţa gazdei.

 

URS

Măştile de urs de tipul măştilor costume integrale se foloseau de români în solstiţiul de iarnă, în ceremoniile augurale de Anul Nou. În aceste jocuri de bun augur, ursul murea şi învia, simbolizând moartea şi învierea interpretată şi ca moartea şi învierea naturii. Acelaşi tip de ritual avea loc şi cu alte animale considerate sacre: capra, ţurca, brezaia.
Unii cercetători consideră că Zalmoxis are ceva comun cu ursul, că era în legătură cu practicile unui ritual în care se întrebuinţa pielea de urs ca animal totemic (Zalmo = blană, piele). Numele lui Zalmoxis ar putea fi un apelativ cu valoare de tabu al zeului cerului şi al soarelui, în ipostaza lui umană, un purtător de piele de urs.
Măştile costume de urs folosite de colindători de Anul Nou se aseamănă cu galeele arktomorfe (mască galee = mască alcătuită dintr-un cap de urs folosită în ritualurile şi ceremoniile ce ţineau la daci de cultul străvechi al ursului carpatin). În zonele unde obiceiul se întâlneşte cel mai des, Moldova şi în special Bucovina, masca este confecţionată din piele neprelucrată de urs sau din piele de oaie, împodobită în dreptul urechilor cu ciucuri roşii. Este un costum care impune prin simplitate şi aspectul masiv.
Jocul ursului este spectaculos. La comanda ursarilor, urşii joacă şi se rostogolesc, dansează în cerc, la bătaia tobelor sau pe melodia fluierului, lovesc pământul cu picioarele, mor pentru a învia miraculos, această înviere simbolizând trecerea anotimpurilor.
Caracterul sacru al ursului reiese şi din colindele de Anul Nou, când colindători mascaţi în urs şi în ursari urează un an fericit gazdelor ce-i primesc cu voie bună. Colindul nu este numai augural ci şi propiatoriu.
În colindul cu ursul, animalul moare şi învie într-o dramatizare simbolică a mitului renaşterii naturii, în general şi a faunei în special, marcat de ieşirea ursului din hibernare.

 

CAPRA

Jocul caprei este caracterizat prin vitalitate excesivă, captând atenţia asistenţei printr-un dans vioi şi prin multitudinea de ornamente (oglinzi, cârpe colorate, beteală, ciucuri, panglici multicolore, flori uscate). Masca este alcătuită dintr-un cap de capră, confecţionat din lemn, cu maxilarul inferior mobil, care este tras cu o sfoară în timpul dansului. Capra este însoţită de personaje care simbolizează ciobanii – babe sau moşnegi – precum şi de dansatori în costume populare.
Ca şi în dansul ursului, capra se îmbolnăveşte şi moare. Ciobanul îşi descântă animalul care reînvie asemenea vegetaţiei ce renaşte în fiecare an. Jocul caprei – uciderea, bocirea, înmormântarea, învierea – a fost la origine, cu siguranţă, un ceremonial grav, un element de cult. Jocul a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor la animale în turmele păstorilor şi succesul recoltelor.

 

CERBUL

Cultul cerbului are origine daco-romană, provenită însă dintr-un cult carpatic şi unul celtic. Ritualurile ce însoţeau cultul cerbului au devenit, de-a lungul timpului, reprezentaţii cu caracter dramatic, apoi colinde de iarnă. La vechii traci, cerbul era simbol solar iar în mitologia populară românească a ajuns să desemneze puritatea şi dreptatea. Ca şi capra, masca cerbului este compusă tot dintr-un cap sculptat în lemn, cu un maxilar mobil iar trupul era făcut dintr-un covor ţesut. Costumul cerbului atrage atenţia prin podoabele de pe capul acestuia, confecţionate din materiale strălucitoare. Cerbul este înconjurat de moşnegi şi babe. Colindatul cu măşti de cerb se desfăşoară în baza unui scenariu mitic la care participă într-un alai impresionant şi alte personaje secundare mascate (cu maschete sau mascoide) sau numai machiate.
Cerbul este ucis şi învie în bucuria celor care participă la alaiul colindului. În acest scenariu al morţii şi al învierii, cerbul simbolizează reînnoirea ciclului naturii, renaşterea regnului animal odată cu cel vegetal.

 

CALUL

Calul constituie unul din arhetipurile fundamentale. El trece de la moarte la viaţă, leagă contrariile într-o manifestare continuă, este viaţă şi continuitate, puterile lui depăşind înţelegerea. Este vehicul, corabie, iar destinul lui este inseparabil de cel al omului. Străbătând iarna cum străbate noaptea, timpurile şi împărăţia morţii, calul, iese, în sfârşit, la lumina zilei, în primăvară, purtător al fecundităţii şi al duhului vegetaţiei.  Este un animal care înlătură spiritele rele.
Măştile de căiuţi reprezintă capete de cal, lucrate în lemn şi îmbrăcate în pânză roşie, albă sau neagră la care se adaugă ornamente – oglinzi, beteală, canafi, mirt, panglici. Capul de cal este fixat într-un suport de lemn, de obicei o covată, care se acoperă cu un covor, pânză albă sau colorată, de care se cos batiste, ştergare, panglici.
Dansul căiuţilor, prin care spiritele rele sunt învinse şi nu mai urmăresc oamenii în noul an, este exuberant, cu mişcări foarte rapide.

Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player

Copyright Centrul pentru Cultură